Paris a ajuns la timp la interviul programat, cu inconfundabila ei siluetă şi fără niciuna din cele 40 de valize cu care a călătorit pe insula iberică. Obosită, din cauza sesiunilor de filmări la noul său videoclip, în Ibiza, Paris a părut mult mai liniştită decât se zvonea de către cei care o cunosc îndeaproape.

Cu trei telefoane mobile alături şi fructe în cantităţi impresionante, diva blondă a declarat că o încântă mâncarea mexicană şi nu se sperie de numărul de calorii, atunci când îi este poftă să mănânce ceva.

Paris  a mai spus că, uneori, ar dori ”să se ascundă” în locuri uitate de lume.

În afara detaliilor legate de relaţia cu CR9, bogata moştenitoare nu a dorit să vorbească nici despre trecerile sale pe la închisoare, experienţe destul de dureroase pentru ea. Paris a mai mărturisit şi că, deşi criticile o copleşesc, ”se roagă în fiecare seară la Dumnezeu şi îi mulţumeşte”.

Iată ce le-a spus Paris reporterilor spanioli:

Î.: În sfârşit în Spania. Şi, mai ales, cu multe planuri… Vei fi imaginea pentru imnul ”Supermartxe”, cu Nano Barea.
R.: Nu puteam să refuz această propunere. Mă încântă Ibiza, la fel ca şi Spania şi ”Supermartxe”. Este cea mai ”hot” petrecere din Ibiza. Această propunere de a participa a fost o onoare pentru mine, mai ales că am fost protagonista unui videoclip în care apăreau numai băieţi frumoşi.

Î.: Se spune despre tine că eşti leneşă, frivolă şi un pic cam nebunatică…
R.: Lumea are o imagine despre mine care nu corespunde realităţii. Sunt o persoană foarte normală, o femeie de afaceri care călătoreşte peste tot în lume. Prezint modă, am avut diverse roluri în filme, sunt designer, cântăreaţă, fac multe lucruri. În schimb, lumea află din presă doar faptul că merg la petreceri.

Î.: De fapt, chiar acum înregistrezi o nouă piesă, deşi traiectoria ta muzicală nu s-a bucurat de un succes deplin…
R.: Da. Lucrez de vreo doi ani la acest proiect, însă nu am putut să îi dedic prea mult timp, deoarece am dezvoltat şi alte idei, în paralel. Am propria linie de modă, albumul, iar acum scriu prima mea carte.

Î.: Ne este greu să ne imaginăm cum ţi-ar sta într-un birou.
R.:De ce nu? Nu se ştie niciodată. Oricum, pentru a putea lucra, aş avea nevoie de un spaţiu cu ferestre enorme şi multe flori.

Î.: Nu mai ai timp nici pentru a-ţi găsi un iubit?
R.: Iubitul nu se caută! Dragostea apare atunci când nici nu te aştepţi. În ciuda eşecurilor mele pe plan sentimental, cred că va apărea, într-o zi, şi bărbatul visurilor mele.

Î.: Cum ar trebui să fie acesta?
R.: O persoană normală, ca mine. Trebuie să fie vesel, cu simţul umorului şi pasional.

Î.: Pare portretul ultimului tău iubit, Duck Reinart… Şi, totuşi, relaţia nu a durat prea mult.
R.: Da, aşa e, dar mă simt bine după această despărţire. Acum aştept să sosească adevăratul Făt-Frumos.

Î.: Care sunt armele tale de seducţie?
R.: Cred că nu am nicio armă pregătită (râde). Va trebui să mă gândesc la o strategie pentru a-mi atinge obiectivul. Eu credeam că dacă sunt mereu veselă şi simpatică, nu mai am nevoie de altceva…

Î.: Ţi-ar plăcea să te îndrăgosteşti de un spaniol?
R.: Adevărul e că spaniolii sunt persoane foarte bune, foarte vorbăreţe şi par să aibă multă încredere în sine. Şi femeile din Spania sunt superbe. Îmi place foarte mult stilul lor.

Î.: Nu poţi nega faptul că eşti o femeie care creează polemică.
R.: Nu mă interesează ce se spune sau ce se scrie despre mine. Cine mă cunoaşte ştie că mă pot emoţiona lucrurile mărunte: un film, o îmbrăţişare din partea unei persoane dragi, o melodie etc.

Î.: De curând ai apărut într-o fotografie, imitând salutul nazist.
R.: A fost o confuzie totală. Dansam alături de prietenii mei şi presa a interpretat greşit gestul meu.

Î.: Numele tău oferă peste 52 de milioane de rezultate pe Google. E adevărat că nu citeşti ceea ce se scrie despre tine?
R.: Cred că aş înnebuni. Se spun atâtea lucruri… De fapt, sunt conştientă de ceea ce sunt şi ştiu că pot trezi deopotrivă simpatii şi antipatii.

Î.: Se mai vorbeşte şi de anumite altercaţii în familie.
R.: Familia mea mă însoţeşte mereu, atunci când este posibil. Suntem foarte uniţi, ne sprijinim, ne confesăm unii altora şi ne iubim. Sora mea cea mare, Nicky, îmi este cea mai bună prietenă şi confidentă.

Î.: Legat de Cristiano Ronaldo, ai declarat anumite lucruri în legătură cu viaţa lui sexuală…
R.: Prefer să nu vorbesc despre el.

Î.: Te consideri fericită?
R.: Da. Am şi eu momentele mele de indispoziţie, uneori, dar pot mărturisi că sunt foarte fericită şi că mă simt norocoasă.

Paris Hilton îşi etalează noul “permanent” în Ibiza

Î: Când ai vacanţă, de obicei?
R: Întotdeauna la sfârşit de an competitiv. Anul acesta, de pildă, am fost în Curazao.

Î: Ce faci în aceste momente?
R: Acum mă odihnesc. Sunt primele zile din acest an în care am abandonat puţin bicicleta. Mi-am luat dinadins câteva zile libere, înainte de a începe antrenamentele pentru Tour. În plus, vreau să iau în greutate, măcar câteva kilograme.

Î: Bicicleta creează dependenţă. O simţi deja?
R: Nu, nu, deloc. Dacă mă vedeţi pe bicicletă zilele acestea, e pur şi simplu din motive legate de contractele publicitare.

Î: Cum se desfăşoară un antrenament de-al tău?
R: În mod normal, merg mult cu bicicleta, dar şi pe jos. Nu alerg, fiindcă îmi poate afecta articulaţiile. La sală, de asemenea, merg destul de rar, fiindcă dacă abuzezi, pui multă masă musculară şi e foarte dificil să o mai dai jos. Mă antrenez în fiecare zi, nu contează dacă e luni sau duminică.

Î: De ce are nevoie un ciclist?
R: De multe lucruri. În primul rând de concentrare, de perseverenţă, de rezistenţă şi încredere în sine, dar mai ales de un psihic bun. Uneori, psihicul ajută mai mult decât picioarele.

Î: La ce te gândeşti pe timpul cursei?
R: Sunt momente în care vorbesc cu alţi colegi din pluton, dar alteori, depinzând de zi, mă gândesc la diverse situaţii din familie. În atâtea ore, ai timp să te gândeşti la o grămadă de lucruri.

Î: Ce tip de vreme te afectează mai mult?
R: Suport căldura destul de bine, însă rezist mai bine la frig. În martie, pe timpul cursei Paris-Niza au fost -2 grade Celsius. Unora li se blochează muşchii la această temperatură, dar eu m-am comportat destul de bine. În Turul Franţei e foarte cald, de obicei. Trebuie să fii mereu foarte atent la hidratare. Dacă pierzi din vedere acest lucru, eşti mort.

Î: Ce mănânci pentru a te îngrăşa?
R: De toate, cum se nimereşte. Evit doar produsele industriale.

Î: Iar pe timpul cursei?
R: La micul dejun mănânc orez, tortilla, şuncă presată, cereale sau muesli, cafea şi o prăjitură sau pâine prăjită. Apoi, pe durata competiţiei mai mănânc câte un baton energetic, gel de glucoză, prăjituri, fructe etc. Trebuie să mănânc variat; iar după cele 21 de zile de Tour, tot ce îmi doresc este un sandwich enorm cu şuncă.

Î: Mereu ai spus că ”E normal să pierzi, mai rar să câştigi”.
R: Şi dacă pierd, şi dacă câştig, viaţa mea rămâne la fel. Înainte, când pierdeam vreun titlu, regretam foarte mult. Acum am ajuns să văd altfel lucrurile: uneori poţi să câştigi, iar alteori nu. E adevărat că dacă vezi că există şanse, trebuie să dai totul. Iar când câştigi, nu poate exista o recompensă mai mare pentru aprecierea şi efortul celor care au muncit alături de tine.

Î: Cum este viaţa ta personală?
R: Îmi menţin prietenii de-o viaţă. Este un lucru la care ţin foarte mult şi de care am mare grijă.

Î: Câte biciclete ai?
R: Ultima oară când le-am numărat erau 32. În casă am doar 25 sau 26, fiindcă celelalte sunt împrumutate sau chiar expuse în diverse locuri.

Î: Ce le recomanzi iubitorilor ciclismului?
R: Să se bucure de acest sport şi să nu facă mult efort din prima zi, pentru că altfel vor obosi şi vor abandona bicicleta. Nu cred că există niciun alt sport mai sănătos: ciclismul îţi dă şansa să te bucuri de natură, de aer curat. A, şi încă un lucru important! Să poarte mereu cască, atunci când ies cu bicicleta. Este la fel de importantă ca şi cauciucurile.

Î: Câştigi bine ca şi ciclist?
R: Da, în cazul meu, destul de bine.

Î: Pe ce cheltui banii?
R: Cel mai neobişnuit lucru pe care mi l-am cumpărat a fost o maşină.

Acum, la cei 66 de ani, artistul spaniol s-a decis să-şi deschidă sufletul în faţa ziariştilor de la cotidianul spaniol ”El Mundo”, oferind cel mai sincer interviu din întreaga sa carieră.

Julio Iglesias, cântăreţul cu cele mai multe discuri în limba spaniolă vândute până în prezent, a declarat că nu s-ar mai căsători niciodată în mod oficial şi că “femeile sunt superioare bărbaţilor”.

Julio Iglesias este tatăl a opt copii

Singura femeie căreia i-a spus ”Da” în faţa altarului, a fost Isabel Preysler, acum în vârstă de 59 de ani. Cei doi s-au cunoscut la o petrecere la Madrid şi s-au căsătorit, un an mai târziu, la Illescas (Toledo). După ce au avut împreună trei copii, Julio şi Isabel au divorţat în anul 1978.

Până în 1990, Julio Iglesias a umplut paginile ziarelor cu idilele sale legate de unele dintre cele mai frumoase femei ale epocii, până când, în acelaşi an, a cunoscut-o pe Miranda (40 de ani), actuala sa soţie.

Julio a văzut-o pentru prima oară pe Miranda în aeroportul din Jakarta şi a simţit că acea femeie i-a fost sortită. Totuşi, cei doi nu s-au căsătorit în mod oficial până în prezent, deşi au împreună cinci copii.

Ceilalţi fii ai lui Julio Iglesias şi Isabel Preysler sunt Chabeli (39 de ani), Julio Jose (37 de ani) şi Enrique (35 de ani).

Deşi primii copii ai lui Julio sunt figuri cunoscute ale vieţii artistice şi mondene, în general, cei micuţi (Miguel Alejandro, Rodrigo, gemenele Victoria şi Cristina şi micuţul Guillermo) au pozat alături de tatăl lor într-o singură revistă spaniolă, unde au aparut în ipostaze tandre.

Iată ce a declarat artistul ziariştilor spanioli, în recentul interviu, publicat de suplimentul de weekend al cotidianului ”El Mundo”:

„Îmi plac ordinea şi disciplina. Dacă nu aş fi fost aşa, nu aş fi ajuns niciodată unde sunt acum. Faptul că încă mai cânt îmi face o deosebită plăcere şi, în acelaşi timp, mă obligă să am un program. Cea mai mare dorinţă a oricărui artist este să revină acolo unde, odată, a triunfat”.

Î: După turneele în Canada şi Statele Unite, veţi reveni pe scenele spaniole, de la Malaga, Cap de Roig, Santiago şi Palma. Vă vedem tot mai puţin în Spania.
R: Pentru că toată viaţa mea am cântat în Spania. În medie, susţin cam 120 de concerte pe an şi nu e deloc uşor să cânţi în alte locuri. Chiar şi când sunt plecat, mă interesez mereu de ce se întâmplă în Spania: citesc ziare spaniole şi caut informaţii din diverse surse.

Î: Sunteţi pesimist în legătură cu situaţia pe care o trăieşte Spania în prezent?
R: Nu, pentru că avem o ţară foarte atractivă, inclusiv pentru investiţii. Cultura spaniolă este bogată, variată şi cunoscută în întreaga lume, astfel încât turiştii ajung să o îndrăgească. Problema e că nu am ştiut să ne orientăm, lumea a economisit prea puţin, iar acum, când Spania se confruntă cu această criză economică, ne-am dat seama că nu avem bani.

Î: Aveţi investiţii în ţara natală?
R: Acum am mai puţine, dar am investit în permanenţă în Spania. Am avut şi încă mai am încredere în această ţară. De fapt, am o casă în care îmi petrec trei-patru luni pe an, deci sunt legat de Spania mai mult decât s-ar crede.

Î: Nu vă mai place să apăreţi foarte mult la evenimentele mondene din Spania, aveţi tendinţa de a vă ascunde…
R: Am deja 66 de ani şi am făcut de toate la viaţa mea. Acum caut să stau departe de lume şi de zgomot. În plus, am o familie minunată, în compania careia mă simt foarte bine şi profit la maxim de timpul petrecut cu soţia şi cu copiii mei.

Î: În imaginile din reviste lăsaţi impresia că vă bucuraţi mai mult acum de compania copiilor, decât aţi făcut-o in tinereţe, cu primii trei fii.
R: E diferit, într-adevăr. Când am avut primii copii, eram foarte ocupat mai tot timpul cu cariera şi nici nu ştiam prea bine ce înseamnă să fii părinte. Eram prea tânăr. Acum nu mai am de ce să mă grăbesc.

Î: Să zicem că, pentru prima oară, daţi prioritate familiei, în faţa carierei?
R: Aş spune mai degrabă că viaţa de scenă se adaptează vieţii mele familiale şi nu invers, ca înainte. Şi eu m-am schimbat mult, ca persoană. Acum am alte priorităţi în viaţă şi, bineînţeles, alte alternative.

Î: Dar înţeleg că nu veţi renunţa la cariera dumneavoastră muzicală…
R: Dacă nu aş mai putea să cânt, aş muri. Dacă ceva nu a dispărut din viaţa mea, acel lucru este tocmai pasiunea de a cânta! Nu mă pot opri, nu ştiu să o fac, pentru că nimic nu se compară cu pasiunea care se stabileşte între public şi artistul de pe scenă. Când mă aflu în faţa oamenilor totul din jur dispare şi nu simt decât două ore de comunicare intensă cu publicul.

Î: Mereu aţi fost recunoscut pentru felul deosebit în care vă purtaţi cu femeile.
R: Le apreciez cu adevărat! De fapt, toată viaţa mea am avut parte de un mediu prin excelenţă feminin. Consider că femeile  sunt superioare bărbaţilor în multe privinţe; am învăţat acest lucru de la tatăl meu, care era înnebunit după femei. De pildă, o femeie nu şi-ar trimite niciodată fiul la război. Mereu m-a atras simţul estetic al femeilor şi deosebita lor generozitate.

Î: Puteţi spune acelaşi lucru despre actuala dumneavoastră soţie?
R: Miranda este un diamant pur: excepţională, deosebit de frumoasă, generoasă… Tocmai aceste calităţi o fac să fie atât de specială.

Î: De ce nu v-aţi căsătorit?
R: Pentru că suntem împreună de peste 20 de ani.

Î: Vă opuneţi căsătoriei tradiţionale sau consideraţi că actele nu sunt importante într-o relaţie?
R: Nu, deloc, dar nu vrem să ne căsătorim în felul în care o face toată lumea.

Î: Ce părere aveţi despre faptul că în Spania circulă o legendă urbană, conform căreia, în momentul în care aţi divorţat, Isabel Preysler ar fi zis „Într-o zi voi ajunge să am mai multe apariţii pe coperţile publicaţiilor decât tine?”. Ea neagă această afirmaţie.
R: Mi se pare fantastic! Poate să aibă toate coperţile revistelor la dispoziţie. Dealtfel, merită acest lucru, pentru că este o femeie nemaipomenită.

Î: Se spune că a trăit mereu în umbra dumneavoastră şi că nu a putut fi ea însăşi decât după ce v-aţi despărţit.
R: Prima mea soţie a fost mereu o femeie superbă, atât pe timpul relaţiei noastre, cât şi după. Era mereu ea însăşi şi ştia să o arate. Între noi nu a existat o concurenţă mediatică. Relaţia dintre noi a fost una plină de emoţii, tipică tinerilor aflaţi la prima căsnicie. După aceea, viaţa ne-a schimbat şi a luat alt curs pentru fiecare.

Î: Apropo de schimbări, aţi investit în Fondurile Madoff?
R: No, thank you!

La cei 51 de ani ai săi, Sharon Stone întruchipează imaginea perfectă a femeii mature, care rosteşte clar ceea ce are de spus lumii, dând dovadă de o deosebită inteligenţă. Mai mult decât atât, ea ne dezvăluie şi câteva din secretele frumuseţii sale de divă a marilor ecrane.

Cum te simţi ca imagine a frumuseţii la această vârstă?
Când am împlinit 40 de ani, am simţit o reacţie ciudată a oamenilor, în Statele Unite, din cauza faptului că vorbeam deschis despre vârsta mea. Într-un fel, cred că unii voiau să mă şteargă de pe firmamentul profesional, însă am decis să nu mă las. Mi-am zis că nu voi dispărea atât de uşor. Faptul că sunt imaginea Capture Totale este în conconrdanţă cu acest moment special din viaţa mea. Mi-a permis să le pot transmite femeilor mesajul ”Sunteţi frumoase!”. Această vârstă este minunată, deosebit de strălucitoare şi nu are nimic de-a face cu machiajul!

Ce rol joacă respectul de sine?
Cred că este o chestiune legată de conştiinţa de sine, mai mult decât de încredere. Când Hollywoodul l-a omagiat pe Michael Douglas, am urcat pe scenă pentru a-i oferi un cadou. Purtam o rochie foarte strâmtă şi m-am gândit: ”Sunt cel puţin la fel de frumoasă în acest corp ca şi acea fată din Basic Instinct”. Nu mi-e ruşine să o spun. Cred că e mai mult decât acceptabil să fii o femeie matură şi frumoasă.

Care a fost reacţia ta când ţi s-a propus să fii imaginea unei astfel de femei?
A fost un şoc. I-am făcut pe cei de la Dior să ia un avion ca să luăm masa în California. Am vrut să mă vadă aşa cum sunt, fără machiaj. Nu mai am 22 de ani. Până acum am rezistat tentaţiei de a asocia imaginea mea cu cea a diverselor companii, dar când Dior mi-a sunat la uşă, am avut senzaţia că, pe undeva, îmi dorisem mereu acest lucru.

Te preocupă ridurile?
Mi-am pus Botox o dată şi m-am lăsat păgubaşă, fiindcă toate femeile care îşi pun Botox ajung să semene între ele. Botoxul creează o senzaţia de artificial. Nu este sexy. Perfecţiunea absolută nu seduce. Ceea ce seduce cu adevărat este un dinte crăpat sau vreun râs ciudat.

Eşti pentru sau contra chirurgiei estetice?
Cinstit, nu reprezintă o problemă pentru mine. Dacă ai forme mai groase şi vrei o liposucţie, ţi-aş zice: ”Fă-o! Permite-ţi acest capriciu!” Dar trebuie să ştii să te opreşti înainte de a căpăta un aspect ireal, de Barbie.

Cum faci faţă trecerii timpului?
Madonna este o adevărată sursă de inspiraţie pentru mine. Avem aceeaşi vârstă, ne separă doar câteva luni şi este într-o formă incredibilă. La fel ca Mick Jagger, care aleargă câţiva kilometri în fiecare zi, pentru a putea face faţă apoi curselor de pe scenă, în timpul concertelor.

Faci mult exerciţiu?
Doar Pilates. Într-o zi, Madonna mi-a spus că nu bea. I-am răspuns: ”Bine, şi eu o pot face, deşi mă încântă câte un pahar de Bordeaux”. După şase luni, pielea mea şi-a schimbat complet aspectul.

Vreun defect pe care îl poţi dezvălui?
Trebuie să lucrez mai mult fesele la sală. Fundul plat este un defect al familiei şi chiar un motiv de glume pentru rudele mele.

Parcă pe zi ce trece îţi pui din ce în ce mai puţin machiaj.
Cred că odată cu vârsta, trebuie folosit tot mai rar. Dacă ai riduri, machiajul le accentuează şi mai mult. Intră printre şanţurile pielii şi îţi mai adaugă, estetic, câţiva ani. Eu îmi pun doar masca Diorshow şi, credeţi-mă, le-am testat pe toate. Îmi conturez ochii cu creion negru şi, seara, îmi pun puţin fard închis pe pleoape. Prefer buzele nude, cu luciu, deşi la ocazii speciale folosesc un ruj roşu.

Care este rutina ta de îngrijire?
Nu folosesc săpun pentru faţă sau corp, ci doar uleiuri şi săruri de baie. Sunt o fanatică a cremelor. Mă încântă Capture Totale Haute Nutrition şi L’Or de Vie, pe care mi le pun dimineaţa şi seara.

Cum îţi menţii silueta?
Iau acelaşi mic dejun în fiecare zi: două felii de pâine prăjită cu stafide şi ”unt fals”, o infuzie purificatoare şi, uneori, fructe. La prânz şi la cină mănânc proteine şi legume.